Blogul, ménage à trois ou liaisons dangereuses?

Deasupra mediului on-line plutesc adesea norii grei ai părerilor contradictorii. Unii spun că blogul e autism, alţii îl consideră un excelent prilej de socializare. Dar dincolo de asta, aţi încercat vreodată să contabilizaţi cât de mult timp din viaţa voastră ocupă blogul? Ne propunem să dezbatem relaţia, adesea conflictuală, dintre viaţa blogului şi viaţa de familie. Ce crede partenerul despre această pasiune? Cât de natural trăieşte blogul în relaţia voastră? Ce loc ocupă? Faceţi compromisuri?

Adela Trofin | Adelicii
Adelicii e un hobby. Şi la fel ca tot ceea că mă interesează, face parte din programul meu la fel ca spălatul pe dinţi dimineaţa, mersul la sală sau mersul pe bicicletă. E greu să contabilizez exact cât timp îmi ocupă, pentru că nu-mi calculez acţiunile de rutină. Nu atunci când au devenit deja reflexe. În aceeaşi măsură, Adelicii e reflexia unui act împărtăşit în mod uzual cu cei mai apropiaţi. Şi cum dragostea trece şi prin stomac, cum ar putea să existe conflicte legate de varii transpuneri gastronomice dintr-un spaţiu real într-unul virtual, ca să poată beneficia şi alţii de ele?

Adrian Petrechescu | Vinogene
Se scrie noaptea, de către mine. Se citește, ziua de către ea. Fiind filoloagă mă scarmănă cu detalii și nuanţe ortoepico-ortografice. Interes crescut la cei care dau like, ea. Interes mediu pentru temă, ea. Mă citește cu interes real, sunt mândru, eu. Ea: ”Ești deștept!”, Eu: ”Da sunt! se vede nu?”, asta e, n-am ce face, o să trăiesc și cu asta… Mai complicată este relaţia mea cu contul sau blogul, cu viaţa virtuală care dă dependenţă, cu o comunitate în care ai surprize și deziluzii… reale. În rest filosofie și filologie, dacă ai condei scrisul vine firesc și menajul-manej se învârte de la sine fară sforţări majore.

Alina Floroi
Când eram nici mai mici, nici mai măricei, era foarte celebră o fază dintr-un desen animat pe nume Mina and the Count. Mina era o fetiță micuță și drăguță și the Count era un vampir. Și Mina voia să se joace de-a ceaiul și contele zicea “not another tea party, we had three parties already! Ok, two sugars, please!”. Așa e și cu mine, blogurile și consortul. Pe mine nu mă știți de bloggeriță, dar mi se întâmplă să creez bloguri noi fie pentru prieteni, pentru clienți sau pentru că mi-a venit o nouă idee de proiect. Și tovarășul meu zice “încă un blog?”, apoi citește și dă like.

Dan Doboş | Sălaş digital
Pentru mine, 2012 e un balans: am patruzeci și doi de ani împărțiți perfect în jumătate. Douăzeci și unu de ani am fost căsătorit, douăzeci și unu… nu. În armonia asta tulburătoare mi-e teamă că blogul e doar un amănunt dintr-un mai vast menage a trois, care începe cu mașina (și întreținerea ei) și sfârșește cu degustările de vin (și abandonarea mașinii). Scriem împreună la blog, când văd prea prost ca să dactilografiez, soția îmi crop-uiește pozele și mai scrie în css… Cu alte cuvinte, nevasta bate blogul. Năucitor de-a dreptul e însă blogul fiică-mi, catinca.ro. Uite aici mă tem să nu fie vreo liason dangereuse… fiindcă din experiența mea, bloggerii îs ades în pericol să ajungă ziariști. Și e de ajuns cât am mâncat eu pâinea asta!

Mihai Oprea | Vinul din Cluj
“Ţi-am citit articolul de ieri, cu Cabernetul. Azi ai mai scris ceva?”. “Mnu, n-am prea avut timp, doar am postat nişte poze pe Facebook şi am răspuns la comentarii”. “De degustarea la care am fost împreună când scrii?”. Bolgul şi scrisul sunt un moment al relaţiei noastre. Chiar dacă eu apăs tastele, vinurile ajung în două pahare, iar aparatul foto trece din mână-n mână. Gusturile sunt congruente sau împărţite, evadăm împreună la degustări şi festinuri, iar planificarea vacanţelor ia în considerare şi componenta vinicolă. Scrisul şi vinurile ne duc în locuri noi, reale sau viitoare şi ne apropie visele.

Mona Arsulescu | Vinuri povestite
În timp ce deschid calculatorul se aude din bucătărie: “Arsuleasco, unde eşti, iar la google analytics?” “Vin acum!” zic eu de obicei… După 30 de minute: “Arsuleasco, e gata friptura! Lasă naibii, calculatorul!”. Las calculatorul, pun masa, apoi iau aparatul foto, fac poze şi după ce mâncăm le public pe blog.

Răzvan Avram | Paharnicul | Idle Living
Eu şi cu blogurile avem un adevărat ménage à trois. Şi asta nu din pricină că s-ar interpune o nevastă – ar fi şi destul de greu – ci fiindcă iubesc două bloguri… Când scriu pe cel de vin se uită la mine peste ochelari blogul “de leneveală”: da’ pe mine cui mă laşi? Când scriu pe cel oblomovian se agită cel de “food & wine pairing”: nu mă mai iubeşti! Mă tem că, până una alta, în acest mini-harem online câştig de cauză o să aibă tot Paharnicul.

Be the first to comment on "Blogul, ménage à trois ou liaisons dangereuses?"

Leave a comment

Your email address will not be published.