Mulţi, dar buni?

Primele cuvinte pe care le înveţi spontan dintr-o limbă străină sunt cele necesare ritualurilor sociale – saluturi, înjurături, urări. Am fost întotdeauna fascinată de modul în care fiecare naţie îşi construieşte bagajul lingvistic, pentru că sensurile cuvintelor exprimă întrucâtva impulsurile sufletelor.

E suficient, de exemplu, să facem o comparaţie între urările româneşti şi cele franţuzeşti pentru a intui distanţa care separă aceste două lumi. Românii îşi urează la început de an, dar şi de ziua lor, “La mulţi ani”, aşadar putem spune că pun accent pe latura cantitativă a vieţii. Francezii spun “Bonne année” şi “Bonne anniversaire”, semn că ceea ce-i interesează e mai ales rafinamentul.

Această diferenţă de calitate e parcă mai acută decât la nivel lingvistic, atunci când te cobori pe tărâmurile vinurilor şi specialităţilor culinare. Dar, dincolo de farmecul speculaţiei aceastei “lingvistici aplicate lumii în care trăim”, mi-ar plăcea să ştiu dacă exerciţiul aprecierii calităţii ţine de mentalitate sau doar de o anume realitate economico-socială. E un dat înăscut? Se poate ea învăţa?

About the Author

Mona Arsulescu
Mona Arsulescu | Vinuri povestite In copilarie, ma fascinau cartile si paharele. La noi in casa erau din plin. Dupa ce am crescut, mi-am dorit sa ma fac ziarista dar, dintr-o intamplare, m-am facut PR-ista. Apoi am facut un curs de oenologie la Institutul Francez, cu Anne-Marie Rosenberg, care mi-a deschis poarta unui univers miraculos, o lume de arome si culoare, captiva intr-o sticla de vin.

7 Comments on "Mulţi, dar buni?"

  1. Daca o luam asa, atunci anglo-saxoni ar trebui sa fie cei mai “calitativi” deoarece ei nu se incurca cu scurtaturi si isi ureaza direct “Happy” si “Merry” in toate ocaziile. Oare fericirea, veselia si cheful de viata ii caracterizeaz intr-adevar?

  2. Mona Arsulescu | 11/01/2013 at 11:02 am |

    Mihai, nu stiu daca sunt mai fericiti, (apropo ce e fericirea ?), dar au cu siguranta “cel mai calitativ” umor 🙂

  3. las’ ca zice si romanul “an nou fericit”, stim si la romania cu calitatea… 😉

  4. Am citit de curând o carte care ţi-ar face mare plăcere, am să-i caut o traducere în limbi mai dragi ţie, sau poate, cine ştie, în amintirea unor divanuri ad-hoc, poate ţi-o fac cadou în limba ei 🙂 . (http://www.amazon.com/Through-Language-Glass-Different-Languages/dp/0312610491#_)
    Se vorbea acolo mult despre cantităţile uriaşe de studii care şi-au asumat, de-a lungul secolelor, sarcina de a încărca modalităţile de exprimare a unor realităţi de către o limbă cu semnificaţie generalizantă despre modul de a gândi al unui „popor”. Şi cum tema mă fascinează dintotdeauna, am mancat cartea pe pâine (ceea ce vă doresc şi dvs, fie că o puneţi pe baghetă alb-lăptoasă, fie pe pâine de secară, după gustul fiecăruia şi vinuţul aflat la îndemână).
    Cât despre observaţia punctuală de aici, eu aş opta pentru explicaţia economică, pe moment, că şi urările complexe sună la români în vremile actuale „un an plin de…”, la modul cantitativ. Sper însă că se vor aşeza lucrurile la un moment dat înapoi în paradigma: „Ziua bună! – Bună să-ţi fie inima!”

  5. Mona Arsulescu | 11/01/2013 at 12:29 pm |

    Bună să-ţi fie inima, cocoană. Să fie pre limba ei, în amintirea unor divanuri ad-hoc, cu pâine de secară şi negru de Drăgăşani !

  6. Răzvan Avram | 11/01/2013 at 12:57 pm |

    Draga Mona, aprecierii calităţii ţine strict de mentalitate iar mentalitatea are o dureroasă legătură cu realitatea economico-socială… Bunica mea avea o vorba: “e greu să faci poezie cu burta goală!”… Desigur, unii ar putea argumenta că are şi sihăstria segmentul ei de piaţă…

  7. Draga Razvan,paradoxal, artistii mari au fost cel mai adesea saraci si teama imi este ca poezia nu prea se poate face cu burta plina….
    Lucrurile mari tin de individ si nu de natiuni..

Leave a comment

Your email address will not be published.