Vârstele palatului

Palatul îmbătrâneşte odată cu noi, aşa că şi pasionaţii de vin îşi diminuează facultăţile dobândite, gust, miros…

Cam aşa cum e cu auzul pentru muzicieni. Similar cu muzica, cu cât începi mai devreme şi dacă ai şi har, ai o perioada mai lungă de încântare sonoră, sau de degustare.

Dacă te apuci târziu de cântat, pardon, de degustat şi mai ai şi un palat afon, atunci, practic ai trecut prin viaţă cu un uşor handicap sau ai băut bere caldă şi suc cu ţepi şi nu ai simţit.

Poate se compensează cu alt simţ sau organ, dar nu ştiu cu care…

About the Author

Adrian Petrechescu
Adrian Petrechescu | Vinogene Eventosophist, delisophist, boier, patron mare, om cu greutate şi ceva cheag.

1 Comment on "Vârstele palatului"

  1. ruxandra sarbulescu clit | 27/12/2012 at 2:11 am |

    La multi ani !

    Da Adi, se compenseaza, se compenseaza cu memoria!

    Beethoven surd a continuat sa compuna, Monet aproape orb a pictat, la cererea lui Clemenceua panourile de mari dimensiuni “les nympheas” lacul cu nuferi de la Giverny, Grigorescu aproape orb a continuat sa picteze, Nicogosian orb continua sa picteze. Cum? Mi-a povestit Ervant Nicogosian. Cere sa i se puna anume culori pe paleta -paleta si-o face “in cap” – e vorba de un om care a vazut! In rest gestul este primordial. Pictura lui recenta e de o calitate incredibila – cromatic, tusa, raporturi totul de o mare expresivitate si libertate. Ceeace se pierde in acuitate fizica se cistiga in anii de lucru – e un proces asemenea celui de invechire a vinului – a vinului de soi! Si cu gustul e cam la fel! Multi “chefs” nu mai gusta pentru ca stiu exact sa dozeze. Au o formidabila memorie a gustului si pot reproduce orice fel- sunt ca orgile marilor catedrale!

Leave a comment

Your email address will not be published.