Viaţa lui Bob

Născut pe versantul însorit al dealului mare, Bob nu a părăsit niciodată acel loc. Zi după zi în acelaşi loc privea norii, razele soarelui, ploia… vântul îi sufla obrazul fin şi spulbera frunzele din jur. Când venea toamna auzea strigătele oamenilor şi simţea mirosul de sudoare.

Într-o zi locul i s-a schimbat şi s-a trezit înghesuit între mii de alţii asemeni lui. Brusc, fără avertisment. Era unul între mulţi alţii, o cifră, o cantitate.

Ultima vedere a vieţii sale libere este imaginea unei tălpi, a unei gambe şi a unei glezne de femeie, mirosul acesteia şi strigătele înfundate…

Mai târziu, părţi ale corpului său, seve şi umori, arome şi esenţe, bucăţi de amintiri, s-au regăsit în recipientul întunecat ca o temniţă unde urma să îşi trăiască viaţa vegetală până când, poate, cineva îl va elibera… şi îl va împărtăşi cu prietenii săi.

About the Author

Adrian Petrechescu

Adrian Petrechescu | Vinogene
Eventosophist, delisophist, boier, patron mare, om cu greutate şi ceva cheag.

2 Comments on "Viaţa lui Bob"

  1. Ella von Heizer | 26/11/2012 at 9:20 am |

    Viu, dinamic şi foarte imagistic! Mi-a plăcut Bob. Păcat că nu s-a nimerit să îl găsesc în paharul meu. Poate într-o zi… într-o seară…

  2. ruxandra sarbulescu clit | 30/11/2012 at 11:26 am |

    Ella von Heizer ,

    Pentru ca noi intelegem germana, spune in ce alta limba “a citi” si “a culege struguri” sunt sinonime?

    Dragilor, iata legatura intre carte si vin! Wein lesen, cu accetul pe Wein (bineinteles) se traduce simplu prin “a citi (lesen) vinul”.

    Intelesul ar fi sa culegi si sa alegi (cu gesturi delicate, cu blindete) Bob cu Bob. Amintirile Bobului din momentul culesului sunt sublimate in vin. Dupa cules urmeaza zdrobirea, chinul. Bob alege sa fie calcat in picioare de ele (iele) si nu sa moara sub teasc. Fouler inseamna literalmente (conform Littre) sa zdobesti ceva ce nu opune rezistenta. Prin urmare, e limpede ca Bob nu opune rezistenta. Dupa ce s-a lasat calcat in picioare Bob trece in l’au-dela. Acolo totul e taina. Intilniri misterioase, prefaceri, zaceri si dospiri – e vinul crisalida care asteapta in intunric sa-i creasca aripile. Mircea Eliade, (Journal publicat in Cahiers de l’Herne) isi amintea ca in casa in care a copilarit exista o camera cu draperii verzi; vara, cind era foarte cald, draperiile se trageau si inauntru lumina devenea jad topit “ca intr-o boaba de strugure”. Era locul preferat al lui Eliade. Ce straniu….si eu am trait intr-o casa in care exista o camera cu draperii verzi care vara ….. Si eu am locuit intr-o boaba de strugure.

    In timp ce “se face”, vinul viseaza, se viseaza pe sine; gustul se roade, se rotunjeste in transmutatii oculte, prefaceri alchimice “nigredo, albedo, rubedo” putrefactie, sublimare si …. piatra filozofala sau panaceul universal. Vinul isi scrie Cartea transformarilor si daruieste partea ingerilor, rasuflarea nevazuta …prin care se intimpla schimburile cu racoarea intunecata a hrubei (cave) boltite locuita de nobilul mucegai.

    Sa nu divagam insa. Ce se intimpla cind fluturele iese din cocon (butoi!) ? Trebuie sa respire intr -un clondir pe care sa-l privesti in lumina; apoi, fara graba trebuie turnat intr-un pahar cu caliciul generos si privit … (tineti paharul de picior si nu atingeti caliciul ca fluturele zboara!

    )
    Si acum intilnirea intre noi si el….. fara cuvinte!

Leave a comment

Your email address will not be published.