Vinul de balcon

La un moment dat, după 80, tata, pictor şi profesor de desen, a început să facă vin, pe balcon. Vecinii mai tari, care aveau garaj, îl făceau acolo. Damigene, saci de plastic, furtunuri şi furtunase, doape de damigeană, zdrobitor, plastilină şi tot felul de nebunii.

Fuga în piaţa cu Trabantu, căratul sacilor pe scări până la etajul zece, pentru că se oprea curentul şi liftul nu mai mergea. În sfârşit ieşea o zeamă, un must, un tulburel ciudat. Trebuia să fermenteze anaerob, să fie vin de soi. După mult chin, de obicei apărea la suprafaţă un mucegai serios care strică iremediabil totul şi mama se alegea cu un oţet dubios în cantitate mare.

Uneori nu mucegăia şi era tras în sticle, astupat şi dat cu smoală, apoi era îngropat în boxa blocului. O parte din el există şi acum. La un moment dat voi deschide o sticlă să văd cum erau anii 80.

About the Author

Adrian Petrechescu
Adrian Petrechescu | Vinogene Eventosophist, delisophist, boier, patron mare, om cu greutate şi ceva cheag.

2 Comments on "Vinul de balcon"

  1. Razvan Stoenescu | 18/11/2012 at 12:20 pm |

    🙂 sper să nu gĂseşti un oţet din anii ’80 .

  2. Orice e posibil…asta e și surpiza…

Leave a comment

Your email address will not be published.