Vinul românesc în diaspora, legendă şi nostalgie

De câţiva ani, car frecvent după mine un geamantan plin cu sticle de vin. Plec cu vin «de aici» şi mă întorc cu vin «de acolo». Între două sticle, s-a născut ideea acestei teme de dezbatere. Ne-am întrebat prietenii – consumatori de vin dar nu specialişti – despre cum se vede vinul românesc acolo unde locuiesc. Dacă se găseşte, dacă are imagine şi piaţă şi dacă au auzit de vreo manifestare la care să fie promovat. Nu avem nici intenţia, nici pretenţia, unei anchete exhaustive, pe un număr de subiecţi pe care oamenii de marketing să-l considere reprezentativ, dar ne interesează părerea voastră. Considerăm că rolul nostru nu este acela de a trage concluzii, ci acela de a ridica întrebări. (Mona Arsulescu)

Dana Grigorcea
După un ospăţ luculic, când ne trece pe Sherry, naşul nostru de cununie începe să laude România (unde n-a fost niciodată) şi ne povesteşte (a mia oară) singura poveste cu România pe care-o ştie (şi care de fapt e o poveste cu elveţieni). În poveste, tatăl naşului nostru pleacă la vânătoare în Carpaţi cu un prieten bancher şi n-are noroc la vânătoare. Bancherul are noroc şi doboară o frumuseţe de cerb. La capătul unei zile ploioase de toamnă, bancherul îşi cară cerbul la hotel şi-l usucă toată noaptea cu feonul. A doua zi urma să plătească vânatul după greutate…
Naşul nostru e negustor de vinuri, licorile lui magice ne fac să hohotim din orice. La urma urmei, privită la rece, povestea cu cerbul nici nu-i aşa de amuzantă. Ba când am scris-o acum chiar m-a enervat. Dar n-am râs niciodată mai mult ca la povestea asta.
Am vrut odată să-l îmbăt pe naşul nostru cu vin românesc, dar n-am găsit vin românesc la Zürich. N-am găsit vin românesc nici la Berna, nici la Basel şi nici la Lucerna, şi după asta n-am mai căutat, am presupus că n-am să găsesc. Elveţianul bea în medie 50 de sticle de vin pe an, cu precădere vin alb (Chasselas sau Chardonnay), pentru că se potriveşte cu tradiţionalele feluri de mâncare din cascaval topit, Fondue si Raclette. Dar bea cu plăcere si Pinot Noir si Merlot. Ce nu provine din podgoriile helvete se importă din Italia, Franţa si Spania. Naşul nostru mai importa şi din Austria şi Portugalia. Şi la fiecare sindrofie laudă România, despre care însă nu ştie decât o poveste – şi aia cu elveţieni…

Stefan Pop
Vinul românesc la Budapesta ? Ungurii au suficiente vinuri bune şi nu îi interesează vinul românesc sau sârbesc sau slovac. Doar pentru unguri din Ardeal este interesant, dar strict la nivel de legendă sau nostalgie.

Irina Costea
Am intrat de n ori în depozite de vin de prin Ţările de Jos (Olanda sau Belgia), cu unica întrebare: „Dar vin românesc aveţi?” Până acum, răspunsul e nu. Deşi în supermarket se găseşte de ani buni vin bulgăresc la secţiunea „şi altele”. La întrebarea “Ce ştiţi despre vinul românesc” răspunsul e că au gustat, adesea li s-a părut bun, dar consideră că nu e constantă calitatea. Poate e o mitologie locală ce se autoîntreţine. Necazul e că prin magazinele „româneşti” din Bruxelles dai doar de Grasă de Cotnari şi de Lacrima lui Ovidiu. Noi am găsit de curând o sursă de comandat pe net, cu livrare în Germania.

Heinz H. Lahni
De vină cred că e Adi. Adi, prietenul meu, care m-a dăruit cândva câteva sticle de Red Paradox. Un Merlot cinstit care a reuşit, după ani de dezamăgiri datorate calităţii inegale, să-mi redea încrederea că uite, se poate, dacă vrei.Aşa că mi-am zis: nu e voie să-ţi trădezi patria şi din acest punct de vedere şi am început să caut, timid dar cu răbdare, să mă împrietenesc cu vinurile „moderne” din ţară. Cu curiozitate, dar fără bază serioasă, ci doar cu acel „îmi place” sau „hmmm” drept criterii de evaluare.
Cum procedez?
De undeva apare o informaţie. Prieteni, bloguri, vizite: surse răzleţe pentru câte o conexiune mentală. Despre Crâmpoşie am aflat de la un fost client. Despre Nachbil, de pe un anumit blog… Chardonnay-ul Byzantium (cu chipul împărătesei Teodora) mi-a fost servit de cumnatul meu (şi Doamne, ce dezamăgire a fost următoarea sticlă!). Cu Novac-ul de Drăgăşani am făcut cunoştinţă la Bruxelles, la doar câteva zile după ce am cunoscut-o pe „maică-sa”, Saperavi din Georgia (de taică-său, Negru Vârtos, încă nu am reuşit să dau). Riesling-ul de Budureasca m-a surprins plăcut la o cafenea simpatică din Sighişoara mea dragă. Am înţeles că şi restul vinurilor care cresc pe lângă râul Budureasca merită băute.
De unde cumpăr?
Există câteva magazine online care au câştigat suficientă încredere în calitatea constantă a producţiei româneşti şi oferă o gamă mai mică sau mai mare de vinuri de-ale noastre. Am cumpărat de la vreo două-trei, preţurile nu prea diferă de preţurile practicate acasă. Care preţuri, şi aceasta este partea tristă, sunt uneori cam mari într-o lume în care atâtea alte neamuri fac vinuri grozave, mai ieftine la acelaşi nivel de calitate.
Acest fapt, ca şi calitatea inegală (în curs de ameliorare) şi lipsa unui „corporate identity” al vinurilor româneşti care doresc să cucerească vestul, sunt, cred eu, motivele că vinul românesc rămâne o pasăre rară în beciurile iubitorilor. Dar nu e târziu!

Marinela Olaroiu van den Heuvel | Blogul unui medic cosmopolit
În Olanda locuim “la ţară” şi încă nu am văzut vin românesc în magazine, inclusiv în cele specializate sau engros. Dar am văzut vinuri bulgăreşti, slovene… Din discuţii cu străinii, doar cei care au fost în România ştiu că acolo se produce vin şi cei mai mulţi olandezi habar nu au că avem o lungă tradiţie viticolă. Peste graniţă, adică în Belgia şi Germania, sunt distribuitori şi comercianţi de vinuri româneşti. Noi cumpărăm vin românesc de pe aeroport, în caz că nu primim cadou de la prieteni şi familie, sticle de vin îmbuteliat sau din producţie proprie! Pentru că oricine face vin în România inclusiv părinţii mei, de la care încă mai avem o sticlă de vin roşu, “de italiană”, făcut de tata, din bolta de la casa din Craiova, pe care încă nu am desfăcut-o! Şi o sticlă “de zaibăr”, de pe dealul de la Varvor. Dacă venim cu maşina, atunci cumpărăm înainte de plecare câteva sticle. Ne place soiul Fetească şi apreciem vinurile de Segarcea, fiind din zonă. Când suntem în ţară, consumăm numai vinuri româneşti şi ne place să încercăm producători pe care încă nu-i cunoaştem. Ce am remarcat este faptul că, în restaurante, chiar şi în cele de lux, aproape că nu există un “somelier” care să ştie ce vinuri româneşti să recomande sau cel puţin să ştie mai mult despre ceea ce vinde. Nu mai vorbim despre aranjamentele cu vinuri româneşti în meniuri, care (aproape că) lipsesc cu desăvârşire… Ca şi cum românii nu ar fi mândri de vinurile lor! Noi cumpărăm vin din ţară şi pentru a-l oferi cadou familiei şi prietenilor de aici, destul de curioşi şi în acelaşi timp… reticenţi, pentru că există prejudecata că ceea ce nu se vinde aici în magazine nu este de calitate… Ultima sticlă de vin din ţară a fost un cadou de la fratele meu, un vin “popesc”, fără etichetă, dar din “spuse” destul de vechi, roşu, ce l-am încadrat noi după degustare la categoria “porto” şi l-am savurat ca atare. La anul vom veni în ţara cu maşina şi cu siguranţă ne vom umple… portbagajul!

Dragoş Croicu
Nemţii nici măcar nu întreabă dacă avem vin. Se mai rătăceşte pe raft o sticlă de Maedchentraube/Fetească reîmbuteliată în Germania. Dacă nu aş fi român nu aş observa-o.  Dar există suficienţi cumnaţi români care aduc ţuică. O băutură temută şi legendară, demnă de ţara lui Dracula. În România, le prezentăm vinuri bune. Bune nouă. Neamţului oricum îi place orice, atâta vreme cât nu plăteşte. Impresionaţi de câte un strop îmbelşugat, a doua zi vor să-l cumpere. Văd preţul, care depăşeşte bugetul lor de trei euro de la discounter, şi renunţă invocând vinul preferat de soţie. Băut în Italia sau Spania.

8 Comments on "Vinul românesc în diaspora, legendă şi nostalgie"

  1. Am intrat recent intr-un mic magazin aproape de Piata Domenii specializat in vinuri de Murfatlar, am cumparat O Feteasca Neagra Natur 2010 – ar fi interesat o dezbatere cu ce vinuri am putea sa ne laudam si de ce nu sunt apreciate in afara tarii, sau ce vinuri ne-am putea recomanda – cu eticheta in limba romana si limba germana cu toate datele de identificare. In micul magazin de 5mp se afla un domn trecut de mult de a doua tinerete care prezenta un nou vin si stiind ca un somelier trebuie sa cunoasca toate vinurile noi si sa faca diferenta intre un vin de lume noua si unul de lume veche, intrucat, de cand am intrat in Uniunea Europeana, au patruns multe tipuri de vinuri pe piata locala, am indraznit sa-l intreb altceva, cum pot eu identifica un vin curat, nebotezat cu apa sau chimicale. Nu am primit nici un raspuns si nu era obligatoriu. Dar in stadiul ACTUAL, cind caracteristicile senzoriale nu mai sunt cele naturale si apar culori, gusturi, puternic adictive dar nutritional dezechilibrate, gustul si mirosul devin o minciuna nutritionala, emotionala, financiara si de neincredere. Ce trebuie sa facem Doamnelor si Domnilor????

  2. Mona Arsulescu | 03/12/2012 at 12:03 pm |

    Ce sa ne facem ? As zice ca trebuie sa bem, sa bem si sa povestim. Cu cat mai diferite vor fi vinurile, cu atat mai bine !

  3. Sincer, eu nu cred ca in viitorul apropiat , se vor gasi vinurile romanesti pe rafturile din magazinele din alte tari, atat din UE cat si din afara uniunii. Motivul ? Unul cat se poate de practic – majoritatea producatorilor sunt mult mai interesati de dezvoltarea vanzarilor pe piata locala decat sa dezvolte exportul. Situatia este cumva atipica in Romania. Da, Romania este in prezent un mare producator de vinuri ( al 5-lea in Europa parca). Da , calitativ vorbind , industria a crescut mult in ultimii 10 anu iar oferta s-a diversificat consistent. Chestiunea este ca aproape tot ce se produce in Romania se vinde pe piata locala !!! Avantaje pentru producatori – control foarte bun al pietei ( totusi e piata locala…), costuri scazute legate de vanzare – logistica, promovare si un factor foarte important – PRETURILE DE VANZARE DESTUL DE RIDICATE , preturi care de multe ori nu au justificare si nu ar fi acceptate intr-o piata cu traditie in ale vinului. Si atunci, daca tot poti sa vinzi la tine acasa si poti sa vinzi considerabil mai scump decat in alta parte si poti sa-ti vinzi chiar toata cantitatea , ce rost are sa te agiti, sa cheltui bani, sa faci eforturi pentru a mai merge si in alte tari, unde nu esti sigur daca vei avea succes. Riscurile sunt importante . Totusi, din cate am inteles, exista companii care au pornit deja proiecte de intrare pe alte piete ( Polonia, Germania, China)… Sa vedem, dar nu cred ca in urmatorii 20 de ani vom auzi despre vinurile romanesti prin orasele europene, precum astazi auzim despre vinurile chiliene ( de exemplu). Mai este o problema importanta – aceea , legata de limitarea dezvoltarii plantatiilo de vita de vie, impusa de UE… Din cate am inteles din discutii cu persoane din domeniu, astazi in Romania ar fi cca 185 000 ha de vita de vie, din care cam jumatate exista, rodeste si e ingrijita. eci ar mai fi un potential de a spori productia nationala cu 100 % si daca s-ar intampla acest lucru, probabil ca si interesul pentru export ar spori considerabil, deoarece nu cred ca in urmatorii 10-15 ani sa creasca consumul local de 2 ori pe cap de locuitor. Insa, pentru a valorifica acest potential viticol , ar fi nevoie de investitii considerabile si pe termen lung ( doar replantarea unui ha de vie se ridica la cca 10 000 euro…) si numai investitii nu se vad in ultimii ani…. Totusi, sa fim optimisti, sa ne facem treaba fiecare la locul lui si atunci poate si lucrurile vor merge mai bine…!

  4. Este adevarat Vlad ca daca producatori au o buna vinzare aici in tara – nu cunosc statistici – si limitare conform normelor Europene ar fi nepotrivit sa realizeze eforturi pt extern cind preturile nu pot fi competitive . Poate ca unii producatori autohtoni isi pot demonstra potentialul si imaginatia in produsele de vinificatie dar in alta tara , avem exemple destule la noi in Romania cind italieni , francezi produc vinuri bune.
    Ce vinuri apreciezi mai mult pornind de la premiza ca sunt ” curate ” nu am gasit alt termen – nici la facultate unde exista cursuri speciale despre falsificarea vinurilor fara analize destul de complexe nu poti fi sigur de vinul turnat in pahar – . Multam

  5. Mona , avind experienta care sunt vinurile despre care poti povestii ?
    Multam

  6. Mona Arsulescu | 03/12/2012 at 2:31 pm |

    Nistor, in general, despre vinurile care merita povestite scriu pe vinuripovestite.ro. Am plecat de la premisa ca tot ceea ce pot sa fac este sa scriu despre ce e bine si frumos, si nu despre ce e stramb si prost. Consider ca experienta gustului se castiga incercand vinuri din toate palierele, prin comparatie. Dar la fel de important este si sa degusti vinul privind in ochii celui care il face. In aceasta situatie nu ai nevoie de analize complexe ca sa iti dai seama daca in ochii aia luceste sau nu pasiunea pentru vin…

  7. .. ESTE interesat ce ai scris , dar eu nu vroiam sa pornesc chiar de la zerro , ci sa ti cont de sugestiile celor care au un simt al valorii bunului vin. Deci , o sa ma multumesc cu ce pot citi in continuare… Multam , oricum.

  8. Incidentally I have been ordering top ten personal loan lenders and Cialis not for the first month.

Leave a comment

Your email address will not be published.